O călătorie în perimetrul fabricii Armătura prin care ne întâlnim cu trecutul, prezentul și viitorul spațiilor industriale. Un tur ghidat conduce participanții prin istoria și poveștile fabricii, a muncitorilor și a spațiilor, cu prezența subtilă a personajelor întâlnite pe platforma online. O expoziție interactivă din interiorul secției Sculărie invită la explorare și participare. În Vestiar, situații simbolice din viața de zi cu zi a comunității de muncitori tratează schimbările sociale, pun în evidență legătura dintre ce a fost, ce este și ce va urma. O experiență poetică și emoționantă, un gest de onorare a memoriei spațiilor industriale și o invitație la reflectare: ce lăsăm în urmă și cum construim viitorul.
De ce este necesară înregistrarea la eveniment?
Participarea la evenimente este gratuită, însă, din cauza numărului limitat de locuri disponibile, este necesar să vă înregistrați. Deoarece evenimentul începe pe platforma online, iar în fabrică există mai multe spații unde ne vom ghida participanții, fără înregistrare nu se poate lua parte la eveniment.
Se aude? Mă auziți? Puteți face un semn să știu că mă auziți bine?
Îmi pare rău că v-am ținut la poartă, am avut de pregătit chestiuni tehnice. Sper că între timp ați putut admira strada. Cândva era o cale ferată pe partea cealaltă a străzii. Încă se văd șinele. Pe ea ajungeau transporturile de fontă de la Călan, din Hunedoara, care aprovizionau depozitul cu materie primă. De aici puteți vedea, chiar peste drum, clădirile de lângă Parcul Feroviarilor. Înainte, mă îngânam cu dealul Feleacului, dar acum sunt tot felul de clădiri înalte între noi. Ei, astea sunt deja povești.
Suntem cu toții gata? Așteptați să începem? Știți la ce ați venit?
Începem.
Ce vă povestesc ia forma unui tur. Ați fost și sunteți parte a unui parcurs împreună. V-am tot povestit lucruri, acum am șansa să vi le arăt în carne și oase. În beton și structură metalică, cum s-ar spune.
Acesta este primul și ultimul tur în formula asta. În curând voi avea o altă față. Și nu voi mai fi eu, voi fi alta. Mereu alta. Poate ați văzut cum voi arăta. Proiectul e pus pe partea dreaptă a porții - o pasăre a încercat să-mi explice randarea, ca să-mi pot imagina, dar degeaba.
Suntem aici, împreună. Să ne bucurăm de timpul rămas, zic. Respirați. Și nu o luați ca pe ceva tragic, deși eu am tendința de a mă înmuia.Nimic nu e permanent. Nici măcar senzația incomodă că lucrurile se schimbă. Se traaaans-foooormmmmă. Și că uneori (sau de mai multe ori) noi nu le controlăm. Le putem doar trăi.
Începem de aici, de la poartă. Pe ea nu mai intră muncitorii fabricii. Dar cândva, în trei schimburi, zilnic, pășeau până la 2500-3000 de suflete.
Mă ajută cineva cu poarta? Pe voi mă bazez. (poarta se deschide)
Mulțumesc. Acum haideți, înaintați încet.
Pe dreapta treceți de cămăruța portarului. Între timp, a mai venit un nou portar, încă nu ne cunoaștem.
În stânga, ascunsă de tufiș, treceți pe lângă statuia Armătura. E din 2004, aveam 120 de ani. Deși doar aproximativ 56 dintre ei pe pământ clujean. 2004 e și anul în care compania austriacă Hertz devine acționar majoritar asupra mea.
Aici, pe partea stângă erau birourile. Acolo aveam contabilitatea, personalul administrativ, de aprovizionare și preluare a comenzilor. Pe vremuri, era sala de ședință PCR și biroul secretarului de partid. În ultimii ani, o companie de teatru de păpuși mă gâdilă la etaj, cu repetițiile lor. Le vedeți mașina în parcare?
În față, sunt sculăria și secția mecano-energetic. Vedeți literele de pe fațadă? Prin ele vă voi ghida. Haideți spre clădirea din față, cea cu secțiile mecano-energetic și sculărie, încet. În dreapta voastră, clădirea cu uși albastre, era secția prelucrare.
Cred că m-ați recunoscut deja, eu sunt Fabrica Armătura. Un mastodont de beton care a găzduit timp de 141 ani muncitori și producție. Industrie. Muncă. Accidente de muncă. Metal. Cuptoare. Căldură și frig.
Aici se făceau produse pentru instalații de apă, gaz și termice. Robinete. Dar și diferite piese metalice importante în alte domenii.
Opriți-vă puțin în față, aici, lângă copăceii uscați și straturile cu trandafiri galbeni.
Știți toți ce făcea fiecare dintre clădiri? Ați citit mailurile? L-ați urmărit pe Robi?
Ei, hai să fac o recapitulare pentru cine a chiulit de pe tiktok.
Secția mecano-energetic se ocupa de reparațiile din toate secțiile. Tot în clădirea aceasta, la etaj, erau birourile de la proiectare și biblioteca tehnică.
În sculărie, vedeți intrarea marcată cu aceleași litere pe fațadă, se pregăteau piesele dinaintea turnării. Matrițe pentru turnat. Miezuri pentru robinete. Freze, cuțite și dispozitive.
Urma turnătoria, unde matrița era umplută cu metal topit. Miezul umplea forma de robinet ca să păstreze golul din interior.
De aici, bucățile întărite ajungeau la prelucrare, unde se trecea printr-o serie de procese mecanice și chimice, apoi ajungeau la montaj. La montaj se asamblau și se vopseau piesele robineților.
Să ne mai mișcăm puțin pe traseul îngust dintre clădiri, până în dreptul ușii de la Montaj. Vedeți literele deasupra ușii albastre, pe dreapta? Opriți-vă când ajungeți lângă ușă.
Dacă ați ajuns lângă ușă, priviți spre stânga, după colțul clădirii cu sculăria. Veți vedea literele pe fațada clădirii albăstrui - turnătorie neferoase. Ajungem în curând acolo, dar mai întâi, vă provoc să mai găsiți o statuie și să vă opriți lângă ea. Arată ca o pasăre măiastră.
Mi-am asumat că ați venit pentru că ați fost curioși să aflați povestea mea. Ce vă spun eu acum e doar o parte. Unele vi le-am transmis deja prin corespondență. Restul rămân scrise. în jurnal. în pământ și în apă. în urmele lăsate de Vulpe în cenușa din hala dezafectată. în amintirea celor care au muncit aici.
Aceasta este statuia Armătura. Robinetul. Apa.
A fost făcută ca gest memorativ la împlinirea primilor 100 de ani de producție.
Aici vă întâlniți cu Robi Robinetul. Cu obiectele fără voce, dar cu memorie. Unde veți vedea rozeta roșie, prin casă sau prin plimbările voastre, să vă amintiți de mine și de noi.
Acum puteți înainta pe lângă clădirea cu Montajul, treceți pe lângă hornurile galbene de pe fațada din dreapta.
audio: 1. II. langa statuia armatura
Se făceau aspersoare pentru irigații, că știți că toată țara a fost irigată pe vremea respectivă.
toate fittingurile pentru autocamioanele Roman le făceam noi aicea. Toată fittingăreala, care vin la motor, la frână, la tot, le făceam noi aicea.
Ezt mondtam az előbb, hogy ez megint külön van ez a része, s ez megint, ez már rézből van, ez már a rézöntődébe csinálták, mondom, s akkor a montázsba kerültek fel mind, s ottan állították össze.
// Am spus mai devreme că această parte este din nou separată, și aceasta iarăși, asta e deja din cupru, au făcut-o în turnatoria neferoase, zic, și atunci toate au ajuns la montaj, și acolo le-au asamblat.
Kirázta a homokot, s maradtak a piesák. Aztat aztán pucolták meg. S jött csiszolva, s jött aztán trátálva. István ott volt a trátálásnál, puhította meg az anyagot, hogy tudják menetelni.
// Au scuturat nisipul și au rămas piesele. Apoi le-au curățat. Apoi veneau șlefuite și apoi tratate. István era acolo la tratare, înmuia materialul ca să poată fi prelucrat.
A festődéből mikor leszedték, akkor aztán volt egy ilyen másik finalizare, amikor tettük a kereket rá. Egyik tette a kereket, a másik tette a csavart, s a harmadik leszorította a csavart. Ez is a szalagon ment.
// Când au terminat la atelierul de vopsire, a fost o altă finalizare,când puneam roata robinetului. Unul punea roata, altul punea șurubul, al treilea îl strângea. Și asta pe bandă.
Acum, priviți puțin în jur. Linia orizontului e încadrată de acest tunel pe care îl crează clădirile între care sunteți. Să vă arăt vecinele mele. În spate, de unde ați venit, Tehnofrig (blocurile înțepate de macara), iar în față, Libertatea (cu fațada de cărămidă ruginie).
Mai înaintați puțin. Pe dreapta, deschisă, e o ușă galbenă, trasă de soare. Se poate vedea vopseaua albastră dedesubt.
Vă pot spune ceva? De la oamenii care mai mișună pe aici am auzit. Se pare că clădirile care mă compun au fost vândute unei firme numite Koro Lando, care îl are acționar majoritar tot pe Hertz. Koro Lando va face blocuri aici.
În fine……
Aici, unde e ușa deschisă, ne oprim.
Acesta este depozitul vertical. A fost. Aici depozitau piesele, robineții și materialele.
Puteți păși înăuntru, dar cu grijă.
audio: 2. III. depozitul vertical 1
Készítettek egy nagy hálát, ahol depozitálják az anyagot. Ha sok volt leöntve. Ilyen, hogy mondják neki … Ott is volt valami ilyen daru. De nagy, nagy hálát csináltak. Az megvan még most is.
egy ilyen függőleges raktár. Ilyen függőleges izéket csináltak, polcokat, s akkor ott is volt daru, hogy ment közte be, s akkor vitte a kontájnereket, minden repert rakott külön. Ez niplu, ez hot, ez korp.
////Au construit un depozit mare unde depozitau materialul. Dacă se turnaseră multe robinete, le păstrau acolo. Era un depozit vertical ca acesta. Rafturi, pe verticală, și era și o macara care se mișca înainte și înapoi, dar și în sus și în jos.
Piese aranjate și etichetate. Indexate. Gata să fie prelucrate sau trimise mai departe. Gata să fie folosite. Să fie utile. Productive. Eficiente. De bună calitate. Ca un furnicar. Fiecare avea treaba lui sau a ei - în ture, în schimburi, producție la foc continuu.
audio: 3. III. depozitul vertical 2
És már tettük a megrakott dobozokat a palettre, és vitték a raktárba. De előre el szoktuk készíteni, ráírtuk a címkéket, hogy ez 83-as, ez 83-as feles, vagy 83-as háromnegyedes, vagy 121-es, vagy kerti csap, vagy ilyen, még milyen,
// Și deja am pus cutiile încărcate pe palet și le-au dus în depozit. Dar de obicei le pregătim dinainte, am pus etichetele, că aceasta e 83, aceasta e 83 jumătate, sau 83 trei sferturi, sau 121, sau robinet de grădină, sau alte asemenea, și deja erau lipite pe cutie.
Acum, vocile care au mai rămas vorbesc despre ultimii muncitori.
audio: 4. III. depozitul vertical 3
vânzarea strungurilor, vânzarea fabricii. Am înțeles că până la urmă s-a redus la o singură secție unde lucra toată lumea.
Mă întreb dacă nu au făcut mai bine. Dacă nu au mai salvat în felul ăsta câte ceva din ce a fost și al lor.
audio: 5. III. depozitul vertical 4
Restul era tot... tot vândut, pe piese, pe bucăți.
Dar, aici, la fabrică, verticalitatea însemna și ierarhie.
Puteți să ieșiți pe rând din depozit.
Priviți în jur. Ușor, lent. Pășiți. Opriți-vă unde simțiți. Apropiați-vă de pereți. Însă nu vă îndepărtați prea tare de grup.
audio: 6. III. depozitul vertical 5
Deci erau muncitorii care erau cam pe ultimul plan. După aceea mai urma un șef de... urma un maestru de... urma un maestru principal și urma un șef de secție. Deci asta era ierarhia. Deci muncitorii erau cam …
Un maistru coordona cinci-șase grupe de oameni; deci într-o grupă erau 10–20 și pe ăștia îi coordona și venea în schimb cu ei, schimbul unu, schimbul doi, no.
Urmărea și trebuia să iasă piesa respectivă și aia trebuia să iasă din fundul pământului.
Acum, dacă vă așezați cu spatele la depozitul vertical - toată lumea - veți vedea dealul între cele două clădiri. Dâmbu Rotund. În stânga, clădirea albăstruie, cu două rânduri de ferestre la etaj e turnătoria neferoase. În dreapta, înaltă, cu carapacea de sticlă și metal este turnătoria fontă. Le vedeți? Acum, vă invit să vă apropiați de cea din stânga, turnătoria de alamă, aluminiu, bronz. Pe traseu, opriți-vă unde simțiți. Fotografiați.
Aici, verticalitatea însemna și putere de decizie.
În timpul privatizării care a urmat, începând cu ‘91, muncitorii puteau cumpăra acțiuni. Dar nu mai mult de 50%, cumulate. Așadar, insuficient pentru o reală putere decizională. Sau un vot colectiv. Așa a fost în cazul meu, cel puțin.
audio: 7. III. depozitul vertical 6
I1: Da. Și-o fost la un moment dat în anii 2007... ba nu.
I2: Ba da. În anii 2006 a...
I1: Când a crescut așa de mare acțiunile, c-a vândut toată lumea. Eram la mare, când am venit, toți erau cu mașină. Atunci a început să vândă. A intrat Hertz-ul, și pe urmă a luat toate acțiunile, majoritatea Hertz-ul.
N-avea nicio valoare proprietatea aia, că se făcea ce vroiau alții, cu votul lor.
Că ziceam adevărul, n-avea nicio putere. Cum n-a avut nici sindicatul.
extras din muzica de la turnător și atmosfera sonoră
Aici a fost turnătoria neferoase. V-am arătat cealaltă parte a clădirii.
Haideți înauntru, pe rând, pe lângă banda care delimitează spațiul sigur. Ascultați și priviți cât aveți nevoie.
În golul din dreapta era cuptorul unde se pregătea alama. Erau utilajele de turnare în cochile. Erau presele care presau corpurile robineților.
audio: 8. IV. turnatorie neferoase
era un loc de muncă considerat gradul întâi de toxicitate. în fiecare zi primeai o jumate de litru de lapte porție și…
De volt az öntődöben is szalag, ahol öntötték a csapokat. Voltak ilyen alumínium katuják, abba rakták a csapokat, kb 20-25 kg nyomtak, de voltak nagyobbak is, 50 kg-ig el, azok már nagyon nehezek voltak.
//Dar și în turnătorie era bandă, unde se turnau robineții. Erau niște cutii de aluminiu, în care puneau robineții, vreo 20–25 kg fiecare, dar erau și de 50 kg. Grele. Cel din fața benzii le ridica și le punea pe bandă.
Îți luai o țigară ca să fumezi, cum luai cu pensula aceea, simțeai că țigara pur și simplu era dulce de la plumbul ăla.
Por volt /// Era praf.
Silicoză! Deci când treceai prin turnătorie, nu vedeai nimic. Dar dacă intra o rază de soare, ca și gâzele, ca și țânțarii, așa venea praful. Foarte mulți s-o îmbolnăvit și-au făcut silicoză. Foarte rar trăiau turnătorii care lucrau acolo mai mult de 60 de ani.
muncitor necalificat la turnătorie, că eram studentă, și lucram în secția turnătorie la alamă, și era foarte greu. Când ajungeam dimineața la servici, ieșea tura de noapte, care era foarte greu pentru femei. Și aveam concediu de maternitate foarte puțin. Trebuia să se întoarcă la lucru. Dar aici la Armătura a fost un colectiv foarte frumos.
era foarte rar echipamentul de protecție.
Maszk? Maszk nem is volt.
// Mască? Nu exista mască.
Cu cât îți dădea echipament de protecție mai mult, cu atâta era producția mai mică.
Tejet adtak csak.
// Dădeau doar lapte.
Nu știu dacă bocanci vedeam, dar nu cred că... nu-mi aduc aminte să fi primit bocanci, numai salopete și atâta.
Nu puteai să te miști, trebuia să stai cu masca aia, transpirai. Nu erau de calitate. Erau românești, și filtrele alea… După 2 ore, c-am făcut statistică, după 2 ore, dacă desfăceai, era plin de nisip! Era plin de praf din ăla toxic.
Mindig hideg volt. Mindenhol hideg, zaj és hideg. [...] Amúgy fűtötték, de mikor kinyitottak egy nagy kaput, hogy bemenjenek az áruval, akkor az egész meleg kiment. Én mind hidegben dolgoztam.
În atelierele de la Armătura era mereu frig. Peste tot era frig, zgomot și frig. Toate erau hale atât de mari și nu puteau fi încălzite cum trebuia. Chiar dacă erau oarecum încălzite, când deschideau o poartă mare ca să intre marfa, ieșea toată căldura. Eu lucram mereu în frig.
Când sunteți gata, puteți să ieșiți încet și să ne apropiem de cealaltă clădire, unde se văd 3 goluri în fațadă.
audio: 9. V. camerele
A végén egyedül maradtam. / La final am rămas singur.
Da, da. O fost... primul șomer, a fost dezastru când s-a dat șomaj aicea. Mi-aduc aminte, că nu știam ce înseamnă șomaj. Primele reduceri au fost dezastru la oameni, foarte mult au suferit oamenii. Pe urmă s-or mai obișnuit.
Aici au fost trei transformatoare de tensiune. sau poate cuptoarele pentru tratament fontă? Oare bine îmi aduc aminte? Erau transformatoarele care serveau turnătoria, da. Ele reglau tensiunea și transportau energia electrică spre cele 5 cuptoare - în interiorul hălii încă se văd golurile unde au stat.
Haideți să va mai arăt ceva - turnătoria fontă. Clădirea mare din stânga golurilor de la transformatoare. Vedeți literele sus? Aproape subliniate de conducta galbenă?
Este o mașină albastră parcată în față, lângă intrarea în hală.
Producția s-a oprit în 2017, la 1 aprilie. Credeam că e o farsă, inițial. Dar nu a fost.
Haideți înauntru, până unde vedeți limita trasată. Intrați.
Ar mai fi multe de spus despre trecut. Aș putea să vă mai spun câte și mai câte povești. Că în 1889…. ba ca în 1945 sau 1947….. că în toamna lui 1989…… Dar mai bine, uneori, vă las doar să vedeți. Să auziți. Să simțiți.
audio: 10. VI. turnatorie fonta muzica
Mie, de exemplu, îmi place să simt briza acum. Briza prin structura de beton. Vântul care pătrunde prin ochiurile sparte de sticlă. Să simt textura pereților care se decojesc. Vata umedă de ploaie. Vopseaua care pălește, trasă de soare. Fumul îmbibat. Plantele care străbat fisurile și ies la lumină. Procesele de oxidare ale metalului din care sunt făcută. Umflarea lemnului. Măcinarea pereților. E un sentiment ciudat, dar îmi place să mă simt. Goală. Spațioasă. Disponibilă. Cu generozitate. Cu potențial. Simt că am început un proces de transformare. Că am un mare potențial să fiu multe lucruri.
Eu fabrica simt toate astea pentru mine.. Acum fără muncitori, fără producție, fără fum și zgomot. Liniștea mă lasă să fiu eu, toată. Sunt totul. Pot fi orice acum. Sunt toate lucrurile posibile care ar putea să se întâmple cu mine.
Produce un gâdilat plăcut, trecerea timpului prin pereții din care sunt făcută. Dacă nu aș fi atât de grea, m-aș ridica să mă scutur. Simt nevoia să mă scutur de tot ce a fost aici. Uneori. Alteori e ca și cum toți anii ăștia ar fi fost o clipă. Nici nu știu când au trecut și ce am făcut eu în vremea asta.
Poate că doar am stat și am ascultat.
Acum aș vrea să vă mai arăt ceva afară. Aici, imediat în drepta, unde se văd scheletul de beton și urmele pe sol, era o hala exterior, anexa turnătoriei.
Aici era mai puțin praf și fum, dar particulele de nisip amestecat cu cocs care era folosit pentru împachetarea robineților, ardea muncitorii.
Acum ușor, drumul devine complicat. Luați-vă o secundă să vă uitați în jur, să identificați.
În dreapta, va trebui să treceți pe sub bolta formată de conducta galbenă. În față, și ușor pe stânga e o clădire colorată cu albastru, verde și maro-rugină. E o ușă de mașină sprijinită de ea. În spatele ei se ascund de voi turnurile de apă.
Pășiți ușor spre clădirea de pe colț. Aici funcționa la un moment dat o cantină. Nu se gătea aici, mâncarea era adusă din altă parte. Aceeași clădire a fost și chioșc. Depozit.
Intrați pe drumul îngust dintre clădiri. Spre stânga voastră. Ușor.
Vedeți un albastru tras de soare, pe stânga și un gălbui bătrân, pe dreapta, cu maro-rugină, albastru și verde. Înaintați pe sub conductele care le leagă. Veți avea turnurile de apă pe partea dreaptă.
Acum clădirile pe lângă care treceți sunt închiriate. Fel de fel de activități noi mă ocupă. Mecanici, sculptori, confecții metalice, vânzători de piscine sau monumente funerare, de pervaze, motoutilaje, organizatori de evenimente. Au etichete cu numele firmelor pe uși. Toți împart curtea.
Nu știu exact ce se va întâmpla cu toți cei care mai vin pe aici. Cu cei care mai închiriază părți din mine. Sau fiecare vietate care locuiește aici. Vulpea, pisicile, trandafirii galbeni din straturile din fața birourilor, vrăbiile și ciorile. Nu știu unde vor pleca. Pot doar să sper că vor fi bine.
(pauză)
Veți vedea via cu struguri topiți de brumă pe dreapta. Mai mergeți puțin. Tot dreapta veți vedea obiectele celor care mai folosesc spațiile. Apoi, pe partea stângă, veți vedea o ușă albastră. O găsiți?
Aici e Sculăria. Intrarea din spate.
cioc-cioc
Cine mă ajută cu ușa?
În mijloc vedeți statuia Turnătorului. Legenda spune că e turnată după un bărbat real. S-a băgat în pământ și colegii i-au luat forma.
El toarnă, gestul lui e înghețat în timp. Și totuși rugina nu l-a iertat nici pe el.
Auziți chiriașii în atelierul de dincolo? Lucrează cu metalul.
Urmele pe care le vedeți pe podea sunt urmele lăsate de strunguri. Acum, în locul strungurilor, sunt aranjate obiectele care au mai rămas aici de la suspendarea activității noastre.
Cineva a ținut să facă un soi de muzeu. Nu vă fie frică să vă apropiați. .
Vă invit să pășiți prin spațiu. Să îl ocupați.
S-a tot vorbit de strunguri, cred că e important să știți cum arată unul. Ultimul strung stă împachetat, în stânga. E utilajul verde în folie de plastic.
Sus, unde e balconul, a fost vestiarul. Loc de tranziție, de repaus, de taclale, de refugiu.
Știți, cândva, în Cluj - nu cred că vreunul dintre voi l-a prins -, era un Muzeu al Industriei. A fost pe Strada Barițiu, unde între timp s-a mutat Universitatea Tehnică. Erau prezentate obiecte și descoperiri din diverse ramuri ale tehnicii. A funcționat timp de 38 de ani și a fost închis în 1926. Nu s-a mai vorbit despre el o vreme, deci s-a uitat.
Dar cum ar fi un muzeu al muncii?
Închei turul aici. Sper că v-a fost de folos. M-a bucurat întâlnirea cu voi.
Eu îmi reiau locul de spectator acum. Ne mai așteaptă multe întâmplări astăzi și în lunile care urmează.
Pe unele dintre obiecte, pe mesele din stâng le vedeți, muncitorul-artist le-a pregătit cu senzori. Sunt pe mese, în stânga. Apropiați-vă și testați. Atingându-le, ele vor scoate sunete.
Acum puteți să vă dați căștile jos. Lângă treptele care duc la vestiar veți găsi un loc în care să le lăsați.
(...)
(după depozitul vertical)
Aici a fost cândva o fabrică.
Aici a fost muncă.
Aici au fost oameni.
A fost producție.
Aici va fi un cartier nou. Oameni noi. Lucruri noi.
Aici va fi dezvoltare.
Vor fi apartamente, birouri, spații comerciale, și hotel.
Aici sunt păsări și pisici și vulpi și câini și trandafiri și copaci și hamei și
aici sunt obiecte și metal și
eu, Fabrica Armătura.
Azi am devenit loc de întâlnire, loc al comunului. Ce aş mai fi putut fi nici nu mai contează acum. Contează că la un moment dat în 2025, o mână de oameni s-au întâlnit să ocupe un spațiu și să vorbească.
Aș fi spus că ne vedem data viitoare, dar cine știe, vom fi alții. Să nu vă fie frică de schimbare.
Rămâneți cu bine.